«Am fost acasă la Elvis!»
Memphis este un orăşel parcă uitat de lume din America, pe care Silvia Lăuneanu şi Daniel Robu abia aşteptau îl vadă. Iar asta pentru că acolo este casa în care a trăit şi a făcut istorie Regele, Elvis Presley, idolul lor din copilărie. S-au plimbat din cameră în cameră, s-au simţit privilegiaţi să atingă biroul la care el a dat atâtea interviuri, să-i admire trofeele, piscina în care s-a bălăcit cu prietenii, iar la sfârşit să-şi pună, alături de alţi mii de vizitatori, semnătura pe zidul de la intrare.
“Eram în Chicago, la un turneu şi, la un moment dat, am prins două zile libere. Venise momentul să ne împlinim visul din copilărie. N-am stat prea mult pe gânduri şi ne-am dus să vedem casa lui Elvis Presley din Memphis. În acel orăşel sărăcăcios şi retras nu sunt prea multe de văzut, în afară de Graceland, domeniul lui Elvis”, îşi începe Silvia povestea.
Au ajuns acolo în luna august, perioadă în care se comemorau 30 de ani de la moartea celebrului muzician. Aleea casei era plină de coroane de flori aduse din toată lumea. “Aşa ne dădeam seama cât de mare era, cât de mulţi oameni îl venerau. Eu eram îndrăgostită de omul ăsta din clasa a şasea, era unic pentru mine. În ceea ce-l priveşte pe Daniel, întreaga lui carieră i se datorează lui Elvis, aşa a ajuns să studieze chitara. Prin urmare, ne-am dus special să vedem locul în care a trăit cu întreaga sa familie, în care au fost celebrităţi precum Beatles, Madonna, preşedinţi de stat, un loc încărcat de istorie”, adaugă Silvia.
Fiecare cameră avea o poveste, fiecare avea stilul şi arhitectura ei. Era o cameră cu masă şi canapea din trunchi de copac, cu o cascadă interioară, covor verde şi multe plante, exact ca o junglă. Se numea “jungle room”. O alta avea pe tavan un evantai enorm, din mătase strălucitoare şi colorată, iar alta era complet tapetată cu mochetă închisă la culoare.
“Erau ideile lui de amenajări şi tocmai de asta era unic. Am văzut pianina la care a cântat cu o seară înainte să moară. Era o cameră plină cu trofee, în care te simţeai ca un gândăcel, văzând câtă influenţă a avut. Ni s-au dat căşti şi, în fiecare cameră în care intram, auzeam şi vedeam, pe monitoare, scene care s-au petrecut în perioada vieţii. Atingeam biroul la care a dat primul interviu şi mă simţeam privilegiată. Am văzut că avea draperii la ferestre, probabil din nevoia de intimitate. De altfel, numai parterul casei a putut fi vizitat. În camerele de la etaj nu urcau nici prietenii lui apropiaţi, în timpul vieţii. Numai cei din familie aveau voie să urce scările. Mie îmi venea să alerg pe scări să văd ce ascunde etajul şi îmi doream, atunci, să fiu invizibilă”, mărturiseşte artista.
Dacă tot au ajuns în orăşelul lui Elvis, nu puteau să nu intre în restaurantul în care acesta a luat, de multe ori, masa. Pereţii erau tapetaţi cu fotografii de-ale lui, articole de ziar, iar muzica din local era semnată, bineînţeles, Elvis Presley.
“Eram în Chicago, la un turneu şi, la un moment dat, am prins două zile libere. Venise momentul să ne împlinim visul din copilărie. N-am stat prea mult pe gânduri şi ne-am dus să vedem casa lui Elvis Presley din Memphis. În acel orăşel sărăcăcios şi retras nu sunt prea multe de văzut, în afară de Graceland, domeniul lui Elvis”, îşi începe Silvia povestea.
Au ajuns acolo în luna august, perioadă în care se comemorau 30 de ani de la moartea celebrului muzician. Aleea casei era plină de coroane de flori aduse din toată lumea. “Aşa ne dădeam seama cât de mare era, cât de mulţi oameni îl venerau. Eu eram îndrăgostită de omul ăsta din clasa a şasea, era unic pentru mine. În ceea ce-l priveşte pe Daniel, întreaga lui carieră i se datorează lui Elvis, aşa a ajuns să studieze chitara. Prin urmare, ne-am dus special să vedem locul în care a trăit cu întreaga sa familie, în care au fost celebrităţi precum Beatles, Madonna, preşedinţi de stat, un loc încărcat de istorie”, adaugă Silvia.
Fiecare cameră avea o poveste, fiecare avea stilul şi arhitectura ei. Era o cameră cu masă şi canapea din trunchi de copac, cu o cascadă interioară, covor verde şi multe plante, exact ca o junglă. Se numea “jungle room”. O alta avea pe tavan un evantai enorm, din mătase strălucitoare şi colorată, iar alta era complet tapetată cu mochetă închisă la culoare.
“Erau ideile lui de amenajări şi tocmai de asta era unic. Am văzut pianina la care a cântat cu o seară înainte să moară. Era o cameră plină cu trofee, în care te simţeai ca un gândăcel, văzând câtă influenţă a avut. Ni s-au dat căşti şi, în fiecare cameră în care intram, auzeam şi vedeam, pe monitoare, scene care s-au petrecut în perioada vieţii. Atingeam biroul la care a dat primul interviu şi mă simţeam privilegiată. Am văzut că avea draperii la ferestre, probabil din nevoia de intimitate. De altfel, numai parterul casei a putut fi vizitat. În camerele de la etaj nu urcau nici prietenii lui apropiaţi, în timpul vieţii. Numai cei din familie aveau voie să urce scările. Mie îmi venea să alerg pe scări să văd ce ascunde etajul şi îmi doream, atunci, să fiu invizibilă”, mărturiseşte artista.
Dacă tot au ajuns în orăşelul lui Elvis, nu puteau să nu intre în restaurantul în care acesta a luat, de multe ori, masa. Pereţii erau tapetaţi cu fotografii de-ale lui, articole de ziar, iar muzica din local era semnată, bineînţeles, Elvis Presley.
Sursa: click.ro
Un comentariu:
Buna ..nici nu stii cat ma bucur ca ai avut sansa de a vedea asa ceva,ceva ce ptr mine ramane decat un vis frumos,din pacate irealizabil vreodata.,de la varsta de 9 ani,acum am 40,imi place elvis,atat si nimic mai mult.am sa zic 25 la suta din ce a scos elvis.
muziica mfilme,concerte,foto.atat
raman cu ce am,ptr ca de ajuns la REGE,nu am cum decat atunci cand voi muri ma pot intalni poate cu alteta sa.
FII FERICITA ASA CUM ELVIS A FOST O DATA.
Trimiteți un comentariu